Turtă niagră – Oana Bajka

Dzâua bună!

Dacă buna Cornelia ar mai fi vie, v-ar dzâșie mirieuț cum să fașieț turta niagră să vă iasă faină. Iac-așa:


Iei o cipsânie, o unji cu untură dân foalie ș o scuturi cu fănină să fie albă pă dânluntru.

Sparji doauă oauă dă găină, lie frieși cu trisfert dă șol dă țucor, puni trisfert dă șol dă uloi, jiumătacie dă șol dă lapcie, o lingură dă sodă stânsă cu oțăt, câta sarie ș jiumătacie dă borcan dă pegmez. Pă tăcie lie miestăși cu lingura dă liemn. La urmă puni doauă șoluri ș jiumătacie dă fănină, câtă câta, nu ca dân pod, ș miestăși binie. Vinie ca un jiem dă gros. Atunșia torni aia în cipsânie, ma dai cu lingura dă liemn pă la capieț ș prân colțuri să fie giriept c-alcum să argie o-ț rămânie udă pă mijloc ș nu-i bună. O baji la dubă ș cie uiț când să ruminieșcie pă dă lături. Cam trisfert dă șias la foc potrivit. Dup-aia o scoț ș-o laș să să stâmpirie oțâră. Tarie bună-i ș nu scumpă.


Pă buna mia o cema Cornelia Boja, după moșu-miu, Titi Boja. Ei or trăit în Dobrieșci (Dobrești, jud. Timiș) da’ buna avia o strofă dân cinărieță cu carie să fălia ea când nu iera moșu s-o audă: “Frundză viergie dă pelin / Mi-s Cornelia Stoiăgin / Dân raionu Severin”.

Buna Cornelia nie fășia turcie cu păharu, turtă niagră, scovierdz, cornulieță cu jiem, tăcie pofcili ni lie fășia. Noi o chinuiam că ieram copii miși da’ o iubiam ca pă mama, că iera bună ș nie scăpa dă joarda lu moșu, nie scărpina pă spacie sara ș nie spunia povieșci dân Biblie ș rugășiuni.

Am s-o pominiesc cât trăiesc c-o fost a măi blândă fimieie dân câcie șciu, ș-o să-m fie dor dă ia cât mi-s vie io.

Dacă nu prișiepiț cum am scris, să mă cemaț la tălifon că vă dzâc în grai dă la oraș. Să fiț sănătoș.